Băile Govora - scurt istoric                                                                                         

 

Prima piatra de temelie la fondarea Băilor Govora a constituit-o înființarea parcului balnear, chiar înainte de a se coagula o așezare urbană. Decizia înființării stațiunii Băile Govora ca băi de utilitate publică pe Valea Hinței a fost luată în anul 1887. Constituirea stațiunii pe un teren liber reprezintă o condiție aparte, căci majoritatea celorlalte stațiuni ale Principatelor s-au dezvoltat în cadrul unei așezări preexistente. Stațiunea nu a fost planificată anterior, ci s-a constituit pe baza a ceea ce promotorii ei - statul român prin I.C.Brătianu și alții - au identificat în urbanismul stațiunilor deja renumite din Occident ca fiind esența termalismului: principiul orașului-parc.

Aplecarea societății românești către cultura franceză și implicarea directă a lui I.C.Brătianu în dezvoltarea stațiunii Băile Govora au avut drept consecință orientarea către modelul francez al orașelor balneare, precum Vittel, Vichy, Evian sau Aix-les-Bains. În general, a urmărit aceleași caracteristici ale organizarii urbanistice: orientarea spre peisajul dominant, concentrarea activităților principale în sau în jurul unui parc central, constituirea nucleului termal din trei funcțiuni: stabilimentul, grand-hotelul și casinoul.
Cu toate acestea, vila a fost cea mai raspândită tipologie în conturarea țesutului urban. Prin vânzarea loturilor din jurul parcului, statul spera să atragă în zonă oameni cu bani, intelectuali, medici, ofițeri superiori, latifundiari etc. care să aibă disponibilitatea de a realiza construcții frumoase, moderne, cu diferite facilități, la standarde occidentale. Scopul era de a determina elita socială  să se îndepărteze de orașele balneare vestice, care deveniseră o modă.

Însă pentru acest lucru, amenajările primare ale parcului și condițiile medii ale spațiilor de cazare erau departe de a fi suficiente - chiar dacă stațiunea începuse să atragă din ce în ce mai mulți vizitatori, aceștia făceau parte cel mult din clasa de mijloc.

Pentru că în ciuda eforturilor, Băile Govora era o stațiune încă slab dezvoltată, în anul 1904 a fost contractată Societății Govora-Călimănești, înființată sub conducerea lui Vintilă Brătianu,  care avea să investească considerabil și să aducă astfel prestigiul stațiunii. Un prim pas l-a constituit dezvoltarea edilitară și construcția Uzinei de apă și electricitate în 1908, care să asigure alimentarea cu apă potabilă, dar și pomparea apelor termale pănă la Stabiliment. Însă investițiile care aveau să definească definitiv imaginea parcului și a stațiunii au fost înlocuirea Hotelului nr. 2 cu Hotelul Palace, reconstrucția Stabilimentului de Băi după planurile arhitectului francez Ernest Doneaud sub antrepriza Puklicky&Brătescu și amenajarea parcului de către arhitectul peisagist Ernest Pinard.

După definirea nucleului principal al Parcului Central din Băile Govora, numeroși proprietari de vile și hoteluri au contribuit la înfrumusețarea și dezvoltarea stațiunii, alcătuind în jurul acestuia orașul propriu-zis împreună cu dotările sale, precum poșta, primăria, biserica școala, magazine, restaurante etc. Această parte a stațiunii, s-a densificat treptat și s-a extins de-a lungul arterei principale odată cu creșterea numărului de turiști, dar și cu creșterea populației rezidente. Deși suprafața așezării s-a mărit și s-a modificat considerabil, cu excepția primelor lotizări, nicio altă schimbare nu a intervenit în configurația parcului până în prezent; el a rămas o constantă pe parcursul evoluției orașului.

Evoluția stațiunii Băile Govora se poate ordona în patru etape majore:

I. 1879-1908 – Înființarea stațiunii;

II. 1908-1948 – Constituirea orașului;

III. 1949-1989 – Densificarea orașului;

IV. 1990 – prezent – Declinul și perioada de tranziție a stațiunii.

​

​