I r i n a   M e l i ț ă

​

​

Am putea spune că există o încercare de a prelua ideea de piață, pentru că e un subiect la modă, existând riscul să devină un concept interesant fără nici un fel de substanță reală.

In special piețele istorice, cele frumoase, cu o prezență arhitecturală notabilă devin un nou tip de restaurant, un amestec între cele două, un loc unde poți să și cumperi, dar să și mănânci pe loc; ceea ce nu ar fi foarte grav atât timp cât produsele sunt cu adevarat de sezon, vânzatorii chiar sunt niste mici fermieri și relațiile pe care le poți construi cu ei devin apropiate.

Deci până la urmă e important felul în care protejăm conceptul real din spatele acestui brand, piața, chiar daca ar deveni unul la un moment dat.

Cred însă că principala idee care de fapt împiedică conceptul de piață din a deveni un brand fără substanță o reprezintă însăși identitatea pieței, care este total diferită de ceea ce ar fi un brand (un brand este un nume, termen, design, simbol sau orice alt element ce distinge o organizație sau produs, de organizațiile sau produsele competitoare, pentru consumatori). Ori piața nu este nici vorbă ceva fix, clar, “înghețat” așa cum un brand chiar promite să fie. Este fluctuantă, în continuă schimbare, urmărind anotimpurile, deci cu diferite produse, cu oameni diferiți și chiar în locuri diferite uneori.

Aceasta este seducția adevărată a pieței: bucuria descoperirii. E un fel de sentiment de întoarcere la origini, în care nu știi ce o să găsești, nu știi ce o să-ți placă atât de tare încât să cumperi și deci, nici nu știi exact ce o să mănânci! Culorile, mirosurile, discuțiile cu oamenii….nu știi ce te va convinge, ce te va seduce.

Acest sentiment nu e aproape niciodată prezent când mergi la un supermarket, unde nu “dai peste ceva” niciodată. La supermarket e un fel de îndeplinire a unei datorii zilnice, pe când la piață e o descoperire.

De aceea nu contează prea tare dacă se încearcă această preluare, pentru că vom face întotdeauna diferența, atât timp cât caracteristicile esențiale ale piețelor vor supraviețui.

Irina Meliţă a studiat arhitectura la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, Bucureşti, între 1998-2004, ulterior urmând şi cursurile masterului „Proiectare urbană integrată integrată” în aceeaşi instituţie. A predat timp de 4 ani pentru anul I în cadrul UAUIM. În timpul studiilor a beneficiat de o bursă Erasmus la Toulouse şi alte internship-uri sau colaborări în Gnevea, Paris sau Lausanne. A predat ca invitat la EPFL [Ecole Polytechnique Federale de Lausanne], în 2014. Irina a lucrat din 2004 în diferite forme de parteneriat, până când a fondat POSTER împreună cu Ştefan Simion în 2007. www.theposter.ro